2.8 Cum a început primul război mondial

“ Fie pace sau război, suntem în vâltoarea unei lupte nemiloase pentru dominaţie. Vai de cei slabi!”. Acest adevăr îi aparţine lui Georges Clemenceanu.
Pofta de cuceriri şi de dominaţie nu a dispărut şi va constitui întotdeauna un motiv de război. Câtă vreme oamenii şi statele nu-şi vor întemeia relaţiile pe adevăr, corectitudine şi dreptate, nu va fi pace în lume. Fiecărui popor îi place şi doreşte să trăiască în dreptate şi în deplină independenţă, să fie stăpân acasă la el.
În loc să-şi facă un titlu de onoare în a ocroti statele mai mici sau mai slab dezvoltate, marile puteri, nu odată au căutat să le domine, să le cotropească şi să le jefuiască. În atari condiţii, pacea este tare fragilă şi când are ocazia , cel oprimat şi umilit are dreptul să cucerească independenţa.
Se vorbeşte mult despre tratative paşnice, dar cotropitorul nu lasă de bună voie prada.
Dar să trecem la declanşarea primului război mondial, arătând sumar şi cauzele.
Austro-Ungaria declară război Serbiei în 1914 iulie 15/28, în urma asasinării la Sarajevo a prinţului moştenitor Franz-Ferdinand şi a soţiei sale de către un naţionalist sârb.
Relaţiile dintre Austro-Ungaria şi Serbia nu erau prieteneşti din cauza anexării Bosniei în 1909. Manevrele militare austro-ungare desfăşurate în Bosnia nu erau privite cu ochi buni de serbia şi prinţul moştenitor al Austriei nu ar fi trebuit să vină la Sarajevo.
La 28 iunie 1914, arhiducele Franz-Ferdinand cu soţia sa Sofia de Holemberg au fost asasinaţi la Sarajevo de un tânăr sârb, Gavrilo Princip de 19 ani. Acest atentat reuşit, la viaţa moştenitorului tronului Austriei, avea să aducă lumea şi în special Europa la un măcel de mari proporţii. Totuşi, în primul moment, nimeni nu bănuia că asasinarea tinerei perechi princiare ar putea să împingă lucrurile atât de departe.
Poate că aşa ar şi fi fost, dacă n-ar fi existat şi alte motive destul de mari şi serioase care nu ieşeau în relief la prima vedere. Oricum, începutul războiului mondial de aici a pornit. Atentatul a făcut mare vâlvă în întreaga Europă. În faţa acestei situaţii Austro-Ungaria a dat un ultimatum Serbiei, punându-i condiţii foarte grele la care trebuia să dea răspuns în 48 de ore. Serbia nu a putut accepta condiţiile impuse în totalitatea lor, dar era gata să accepte pretenţiile în cea mai mare parte a lor. Atitudinea Serbiei a fost considerată ca un refuz şi Austro-Ungaria, cu asentimentul Germaniei a declarat război Serbiei la 28/VII 1914, iar a doua zi au şi început operaţiile militare.
Rusia se pregăteşte să atace Austria cu scopul de a veni în ajutor Serbiei şi în cele din urmă decretează mobilizare generală la 31/VII 1914. În aceeaşi zi s-a declarat mobilizare generală şi în Austro-Ungaria.
La 1 august 1914 decretează şi Germania mobilizare generală şi în aceeaşi zi declară război Rusiei. Franţa nu se lasă mai prejos şi decretează şi ea mobilizare generală. La 3 august 1914, Germania declară război Franţei. În ziua de 4 august 1914, Anglia declară război Germaniei şi declaraţiile de război au început să curgă una după alta, cuprinzând aproape toate statele Europei.
În mai 1915, Italia declară război împotriva Puterilor Centrale( Austria şi Germania), iar în 27 august 1916, intră şi România în război împotriva Austro-Ungariei. La 30/VIII 1916, Germania declară război României, iar la 1/XI Bulgaria şi Turcia declară război României.
Cele două tabere s-au încleştat într-un război nimicitor al cărui sfârşit nu-l putea prevedea nimeni.
Franţa şi Anglia au declarat război Austro-Ungariei la 11 şi 12 august, iar Japonia a declarat război Germaniei la 23 august. La 2/XI, Rusia, iar la 5/XI Franţa şi Anglia au intrat în război împotriva Turciei. Situaţia în Europa se înrăutăţea din ce în ce mai mult. Deoparte luptau Puterile Centrale: Austro-Ungaria, Germania, Turcia şi Bulgaria, iar de cealaltă parte (Antanta) cu Franţa, Anglia, Rusia, Serbia, mai apoi Italia, România, Portugalia, Japonia şi S.U.A. mai către sfârşit.
La acest război a mai luat parte şi Grecia, Belgia şi alte state europene, apoi au intrat în horă de partea aliaţilor Canada, Australia şi alte dominioane şi colonii franceze ori britanice. În cele din urmă, pârjolul a cuprins tot globul. Oare atâta moarte şi dezastru pe capul oamenilor a venit numai din cauza asasinării a două persoane ?- Sigur că nu! Erau alte motive mai grele, mai adânci şi mai ascunse care vor ieşi, pe rând la iveală. Lăcomia, perfidia, rivalităţile şi pofta nesăţioasă de cuceriri şi cotropiri au jucat un rol hotărâtor în declanşarea primului război mondial.
În legătură cu cele arătate mai înainte, se impune următoarea întrebare: dacă atentatul de la Sarajevo nu ar fi avut loc, s-ar fi declanşat primul război mondial, sau nu ? Răspunsul este simplu: mai devreme sau mai târziu, războiul totuşi ar fi izbucnit pentru că el a fost conceput, gândit şi calculat cu multă febrilitate de mai înainte. Cât în secret şi cât mai pe faţă, marile puteri de atunci se înarmau, căutând să se întreacă în a-şi spori forţele militare şi a-şi perfecţiona armamentul. În special, se cheltuiau sume enorme pentru artilerie şi mai ales pentru flota de război. A început o luptă aprigă pentru supremaţie şi în fruntea acestor imperii se afla Anglia, care dorea să deţină cele mai multe şi mai mari colonii, ţinea cu încăpăţânare să rămână pe veci regină a mărilor şi stăpână pe toate strâmtorile şi căile de navigaţie.
Franţa, Rusia, Germania şi Austro-Ungaria nu puteau rămâne indiferente în goana lor de a stăpâni lumea, trebuiau să se ciocnească într-o zi. Rivalităţile, pofta nesăţioasă de colonii avea să-i ducă în mod sigur la război.