duminică, 30 martie 2008

2.18 Intelectuali proveniţi din rândul volocenilor

Pământul binecuvântat al Volocii au dat oameni vrednici. În marea lor majoritate, volocenii erau oameni buni, harnici silitori şi pricepuţi. Erau modeşti din fire, de treabă şi buni gospodari.
După proverbul care spune că omul sfinţeşte locul, ei au transformat pământul pe care s-au aşezat într-o grădină a raiului. Teren arabil era puţin, în schimb era din belşug. Această situaţie a determinat şi ocupaţia sătenilor care au lucrat pământul şi 1-au folosit după calităţile lui. S-au ocupat cu agricultura, creşterea vitelor, cu albinăritul şi creşterea viermilor de mătase. Cei mai nevoiaşi au deprins diferite meşteşuguri pentru a-şi câştiga existenţa. Cineva a şi spus că Voloca este raiul pământesc, unde curge lapte şi miere. Dreaptă vorbă a spus omul pentru că situaţia era întocmai aşa după cum a văzut-o şi a caracterizat-o. Intr-adevăr, tot ce au înfăptuit ei se datoreşte unei munci încordate, hărniciei şi vredniciei lor. Aceste calităţi le-¬au avut ei în toate timpurile după cum au dovedit-o şi în anii cei mai grei ai vieţii lor.
Atât cei care au rămas pe loc cât şi cei smulşi de furtună şi mânaţi pe alte meleaguri, au dat dovadă de o tărie, de o voinţă şi de o putere de muncă ce nu s-au mai pomenit. Au trecut peste cele mai grele obstacole, au înfruntat cele mai crunte adversităţi, dar nu s-au lăsat înfrânţi. Până la urmă au ieşit biruitori şi s-au refăcut. Au ştiut să-şi întemeieze gospodării bune, şi-au construit case şi grajduri noi, şi-au săpat fântâni bune, şi-au făcut rost de acareturile necesare gospodăriei şi au lucrat cu pricepere pământul din care să-şi poată scoată hrana de trebuinţă.
Încă din cele mai vechi timpuri s-au deprins cu sădirea şi altoirea pomilor şi pe lângă multe case au apărut pomete bine îngrijite şi pline de rod. Se putea vedea pomi roditori din toate soiurile. Pe lângă casă şi-au făcut straturi pentru zarzavaturi şi grădini de flori. Deasemeni s-au dovedit a fi pricepuţi în creşterea vitelor şi oilor, iar unii dintre ei s-au îndeletnicit cu albinăritul ori cu creşterea fluturilor de mătase.
Când populaţia satului a mai sporit şi satul s-a mai întins, drumurile au fost îndreptate, lărgite şi pietruite. Gospodăriile au început să fie îngrădite mai întâi cu garduri de nuiele, apoi cu zăplazuri de scânduri, iar la intrare au făcut porţi măiestrit lucrate din lemn.
Volocenii şi-a construit şcoli în sat, Cămin cultural, Casă arcăşească, dispensar, casă de naşteri, dar mai înainte de toate acestea o mare biserică şi două case parohiale. Au înfiinţat societăţi cultural şi cu caracter economic şi mulţi dintre săteni şi-au trimis copii pe la diferite şcoli de la oraş. Într-un cuvânt volocenii s-au avântat să facă din satul lor un sat model. Au stăruit şi au reuşit în foarte mare măsură să-şi atingă ţelul propus. Multe ar fi încă de scris despre faptele lor, despre vrednicia şi omenia lor, dar despre toate acestea vom reveni în altă parte. Acum e cazul să arătăm ce intelectuali şi oameni învăţaţi au ieşit din sânul volocenilor. Adică, ce fel de şcoli au urmat şi ce au devenit fiii Volocii.
Încă pe la începutul acestui secol, dascălul din sat, Pojoga şi-a trimis două fete la şcoala pedagogică din Cernăuţi, de unde au ieşit învăţătoare. Acestea erau Victoria şi Natalia. După aceste două fete Pojoga şi-a trimis la şcoala pedagogică şi a treia fată. pe Silvia, şi după vreo doi ani pe cea de a patra fiică, Felicia. Toate au absolvit şcoala normală şi trei din ele au fost mulţi ani învăţătoare şi în Voloca. A patra fiică, Felicia, s-a căsătorit cu un învăţător din Bobeşti unde a şi funcţionat.
Cam pe aceeaşi vreme, un ţăran din sat, Onofreiciuc Grigore, şi-a trimis pe unul dintre băieţi, Ion, la liceul din Cernăuţi. A fost mare îndrăzneală pe acea vreme ca un ţăran să-şi trimită copilul la şcoli înalte. I se mai zicea acestui om Nica şi era de felul deştept, dar fără multă avere; în câteva rânduri a fost consilier comunal. Copilul lui a ieşit medic militar, obţinând gradul de colonel după ce şi-a terminat şi stagiile cuvenite. Tot un fiu deal lui Nica s-a făcut grefier. Este vorba de al treilea fecior, Nichifor.
Cu vreo zece ani înainte de primul război mondial au mai fost trimişi la şcoli profesionale doi băieţi de ţărani unul Iluţă a Nicului şi al doilea Dumitru Bodnari. Aceştia au ieşit funcţionari la calea ferată de la Suceava. La început le-a mers greu cu învăţătura fiind lipsiţi de mijloace materiale şi mai fugeau de la şcoală dar până la urmă au reuşit să o termine şi să intre în servici. Cu vreo doi sau trei ani înainte de începe primii război mondial au plecat la şcoală în oraş (Cernăuţi) alţi patru copii de ţărani dintre care doi s¬au retras chiar de la început, iar doi Nazarie Paulencu şi Ion Salahor au rămas la învăţătură până la izbucnirea războiului când s-au întrerupt cursurile. După încheierea păcii nu le-au mai continuat. Nazarie Paulencu a funcţionat în sat ca învăţător suplinitor, iar Ion Salahor a urmat o şcoală de conducători auto şi s-a făcut şofer. Aceasta a fost situaţia imediat după unire. Tot în preajma primului război a mai fost trimis la liceu şi Traian, băiatul învăţătorului Ilie Repciuc, dar şi acesta a întrerupt şcoala din cauza războiului. A continuat-o după încheierea păcii şi după absolvire s-a înscris la facultatea de drept. După licenţă a fost încadrat ca funcţionar administrativ şi notar. După terminarea războiului şi după Unire au plecat la învăţătură în oraş o pleiadă de copii şi anume la licee, gimnazii, şcoli normale, şcoli profesionale, şcoli de meserii, etc.
Au urmat liceul şi apoi la universitate şi apoi următorii: Cocea Teodor, absolvent al liceului real şi al facultăţii de drept a ieşit avocat; Pentelescu Nicolae liceul şi facultatea de teologie, a ieşit preot; Onciulescu Teodor, liceul şi facultatea de litere a ieşit profesor. El şi-a continuat studiile la roma unde şi-a luat doctoratul. Paulencu Vasile liceul şi facultatea de teologie a ieşit preot. Paulescu Dumitru liceul şi facultatea de drept a ieşit avocat. Ionică Teodor liceul clasic şi facultatea de drept şi ştiinţe de stat, funcţionar şi profesor; Nichitovici Dumitru liceul şi facultatea de teologie a ieşit preot; Paşcanu Silvestru liceul şi facultatea de drept a ieşit funcţionar; Penteleicuc Teodor a Mihăluţoaie, absolvent de liceu înscris la facultatea de matematică mort ca student în 1931; Luca Teodor liceul ş facultatea de drept, avocat; Todiraş Gheorghe liceul şi facultatea de litere, a ieşit profesor, apoi funcţionar administrativ; Onofrei Ion liceul şi facultatea de litere a ieşit profesor, a continuat studiile la Roma şi şi-a luat doctoratul. Venit în sat student, Grigoraş Traian a terminat facultatea de drept şi a ieşit avocat.
Alături de cele patru fiice învăţătoare ale dascălului Pojoga trebuie să o mai adăugăm şi pe Valeria lui Spiridon Porfirean care a funcţionat în Voloca după unire şi apoi s-a căsătorit cu dirigintele poştei din Cernăuţi, Dulgheru, unde s-a şi mutat. Un frate de-al ei, Modest, a urmat liceul şi s-a făcut contabil la Uzinele Electrice Cernăuţi. În continuare numim băieţii şi fetele care au urmat şcoala normală după unire. Aceştia sunt Nichitovic Leontina, absolventă învăţătoare, Nichitovici Nicolai, absolventă învăţător, Salahor Varvara absolventă învăţătoare, Ungurean Agripina absolventă învăţătoare, Chiaşcu Procopie absolvent învăţător, Salahor Viorica absolventă învăţătoare, Hlopina Zenovia absolventă învăţătoare, Paulenco Nicolai absolvent învăţător, Paulencu Alecu, originar din Voloca, învăţător, Ungurean Ilie absolventul şcolii cond. tehnici a ieşit maistru (constructor) arhitect, Hâncu Gheorghe absolvent liceu, funcţionar fiscal, Paulencu Teodor Hruşăuţi, funcţionar, Penteleiciuc Gheorghe şcoala de meserii, agent sanitar, Nichitovici Dionizie funcţionar agronom, Lupaşcu Nicolae funcţionar statistic grad inspector, Luca Gheorghe cantor, Luca Nicolai cantor, Halunga Gheorghe maistru legător, Guraliuc S. Vasile maistru, Hrezliuc Teodor maistru turnător, Guraliuc A. Vasile cantor, Penteleiciuc D. Gheorghe funcţionar, Popovici Marin funcţionar, Paulencu T. funcţionar CFR, Miloşinschi Dumitru funcţionar, Gheorghiţă I. Pădurar, Rahovei Vera sanitară, Rahovei Domnica sanitară, Hlopina Zamfira funcţionară sanitară, Hlopina Maxia funcţionară, Oberhofer Valeria cadru sanitar militar, Ursuleac Nazarie subofiţer apoi funcţionar, Repciuc Virginia învăţătoare apoi funcţionară, Repciuc Leandru funcţionar de poştă, Simionescu Gheorghe comandant pompieri militari, Simionescu Teodor inginer. Ultimii trei promovaţi şi încadraţi după 1944. Tot după 1944 şi-au continuat şcoala în ţară şi au fost încadraţi în servicii Penteleiciuc Aurelian medic pediatru, Ungurean Felicia învăţătoare, Rahovei Maria soră medicală, apoi funcţionară, Rahovei Nicolai subofiţer apoi funcţionar. Repciuc Stela şcoala de comerţ. Lupuleac Elisabeta, Penteleiciuc Dumitru a Ilinchii, Paşcanu Orest şi Cornel.
Dintre cei pomeniţi mai sus, profesori, preoţi, medici, avocaţi, ofiţeri, învăţători, funcţionari, ingineri, maiştri, cadre sanitare, cantori, etc. aproape toţi s-au retras şi au trăit în România; doar o mică parte au plecat în străinătate. Numai câţiva şi anume Penteleiciuc At. Teodor student în matematici, Ungureanu Ilie conductor arhitect şi Todiraş Gheorghe profesor au murit în Voloca şi se află înmormântaţi acolo. Penteleiciuc Dumitru a Ilinchii a căzut încercând să treacă noua frontieră, Paulencu Nicolai învăţător a murit deportat, iar profesorul Onofrei Ion a murit pe front.
Cei plecaţi în străinătate sunt Onciulescu T. şi Nichitovici Leontina cu care s-a căsătorit şi trăiesc în Italia la Neapole, Paulescu Dumitru în Brasilia, în SUA se află Bodnar Simion maistru conductor în avioane.
Majoritatea volocenilor şi-au făcut studiile în Bucovina, cu precădere în Cernăuţi (pe când această provincie 'se afla în întregime sub suzeranitatea statului român până în 1940) afară de cei mai tineri care din cauza refugiului au trebuit să-şi continue şcoala în 'ara. Este cazul să precizez că din cauza refugiului şi a situaţiei ce s-a creat mulţi şcolari au întrerupt învăţătura şi nu au putut să o mai continue. Drept este că şi mai înainte de ocuparea Bucovinei de nord mulţi copii au părăsit şcoala din lipsă de mijloace sau din alte motive, rămânând cu câte trei patru sau mai multe clase de liceu. Aceştia s-au încadrat în diferite servicii şi munci potrivite cu pregătire lor. Unii s-au calificat în anumite ramuri de activitate sau meserii după posibilitate, stăruinţă şi noroc.
Un fecior de-al lui Salahor Ion a plecat în Australia unde s-a şi căsătorit c o grecoaică. După 1944 mulţi refugiaţi voloceni tineri şi chiar mai bătrâni au urmat cursuri serale calificându-se în diferite profesii, după care au ocupat posturi bune. Simpli ţărani, oameni de servici sau foşti gardieni au reuşit să-şi creeze o situaţie onorabilă datorită priceperii hărniciei şi comportării corecte de care au dat dovadă. Exemple: Manailă N., Mişăită Ilie, Radu Onofreiciuc, Rahovei Mihai, etc. etc.
Dintre cei vechi am omis pe Struţ Teodor absolvent a patru clase de liceu şi a şcolii profesionale de poştă şi telegraf. A funcţionat în Bazargic şi apoi în Bucureşti. Mai amintim pe Porfirean Militan şi Olintiriuc Gheorghe maiştri textilişti. Poate că nu i-am pomenit pe toţi fiii Volocii, dar oricum acest număr mare de intelectuali profesionişti ori maiştri constituie o mărturie că satul Voloca a dat mulţi oameni de valoare.
Un merit deosebit este şi al dascălilor din sat. Strădania lor nu a fost zadarnică. Ea a dat roade îmbelşugate.

Niciun comentariu: