duminică, 30 martie 2008

1.11 Graiul volocean şi influenţele pe care le-a suferit în diferite epoci

Limba voloceană se trage din vechea limbă moldovenească ce se vorbea în ţara de sus (nordul Moldovei) încă din cele mai vechi timpuri. Este cunoscut faptul că limba moldovenească (românească) s-a format odată cu poporul român şi are la baza ei limba dacă şi cea romană sau latină; este deci o limbă romanică.
Elementul dac aproape a dispărut sau este prea puţin cunoscut, dar elementul latin este foarte bogat în limba română şi se poate constata foarte uşor existenţa lui.
Dăm mai jos câteva cuvinte latine care se păstrează şi în limba română: parentes = părinţi, frater =frate, soror =soră, nepotes = nepoţi, socer = socru, gener =ginere, filius =fiu, filia =fica, cognatus = cumnat, vacca = vacă, ovis =oaie, canis = câine, lactis = lapte, fructus = fruct, arare = a ara, seminare = a semăna, colligere = a culege, homo =om, lupus = lup, leo = leu, lepus, leporis =iepure, barba = barbă, caput = cap, dens, dentis = dinte, facies = faţă, frons, frontis = frunte, pectus = piept, mensa = masă, farina = făină.
Limbă moldovenească ( românească) s-a format şi s-a dezvoltat timp de multe secole până a ajunge la gradul de perfecţiune de acum. În acest timp, ea a suferit influenţe din afară pentru că poporul nostru a venit În contact cu diferite alte neamuri.
Partea de miază-noapte a Moldovei, numită şi ţara de sus, a fost răpită de Austria în 1775 şi a căpătat numele de Bucovina. În această parte se află şi satul Voloca, al cărui grai era cel moldovean, ce se vorbea în acea parte a ţării. Treptat, în cursul timpului, graiul volocean s-a diferenţiat de cel moldovenesc, datorită influenţelor pe care le-a suferit în decursul istoriei. Cine citeşte cronicele vechi moldoveneşti îşi poate da uşor seama de asemănarea dintre graiul volocean şi graiul moldovean din trecut.
În ce priveşte influenţele pe care le-a suferit, voi încerca să le arăt pe rând, aşa cum s-au produs ele. Înainte de toate, limba moldovenească (românească) a fost influenţată chiar în perioada ei de formare de limba slavonă. Deci chiar în graiul moldovenesc se găsesc cuvinte slave încă de la început şi acestea se găsesc şi în graiul volocean.
Influenţa slavă a pătruns şi mai târziu prin biserică şi administraţia de stat, apoi prin cărţile tipărite, prin predici şi rugăciuni. Pe cale administrativă, influenţa s-a răspândit prin cărturarii şi slujbaşii domneşti.
Exemple de cuvinte slave din limba română. blagoviştenie, cazanie, culişer, masleancă, praznic, precistanie, pravilă, pridvor, stareţ, pranic, utrenie, vecernie, vornic, coneţ-sfârşit şi altele.
Această situaţie a dăinuit până în preajma anului 1775, când partea de nord a Moldovei a fost incorporată de statul austriac.
Odată cu alipirea la Austria se face simţită o nouă influenţă asupra graiului din Bucovina, după cum avea să se numească acea partea din Moldova, după anexarea ei la Austria.
Implicit şi graiul volocean va fi influenţat şi împestriţat cu multe cuvinte de origine germană, care-şi vor face intrarea în limbă pe cale administrativă, prin şcoală, prin armată şi mai ales prin cărţile tipărite şi răspândite.
Pe cale administrativă s-a făcut simţită influenţa germană datorită faptului că limba oficială de stat era cea germană. Toţi funcţionarii trebuiau să cunoască şi să vorbească limba germană. Actele se redactau în limba germană.
Toate documentele, denumirile şi termenii tehnici se scriau în limba germană. Învăţământul era public şi în toate şcolile s-a introdus, în mod obligatoriu limba germană. Toţi învăţătorii trebuiau să cunoască limba germană. Elevii din şcolile primare (elementare) învăţau limba germană.
Datorită acestei căi de pătrundere a limbii germane, limba moldovenească din Bucovina şi implicit cea din Voloca, au suferit o influenţă foarte puternică cu urmări adânci.
Pentru comparaţie voi da un fragment de limbă vorbită până în 1775 şi un alt fragment după alipirea Bucovinei la Austria. Vor urma şi alte fragmente, din alte epoci, cu alte influenţe.
Deocamdată, dau mai jos câteva exemple de cuvinte nemţeşti intrate în graiul volocean :vachmaistru, fraiter, ţugsfir, jiţârcă, ştreh, ştrof, ţug, banhof, gherichthof, ştairamt, musai, obăler, a mildui (a raporta), ferşlus, decunc, proşpont, bizât, bizitştirung, ţuric, a puţui, şuvix, ţâmbră, a hacui, grundbuch, şparcasie, a şpănui, farbă, şină, halbă, stofă, cartofi, şniţel.
Numărul mare de cuvinte germane din limbă arată cît de puternică a fost această influenţă care a durat până la sfârşitul primului război mondial. Ea a încetat după Unirea din 1918, dar cuvintele introduse au continuat să rămână încă multă vreme până ce treptat au fost scoase şi înlocuite cu cuvinte româneşti. Totuşi, unele au mai rămas şi se păstrează şi acum.
Paralel cu influenţa germană în graiul volocean s-au mai făcut simţite şi alte influenţe cum ar fi cea ucraineană sau poloneză prin cuvintele luate din contactul cu oameni satele vecine sau prin polecii stabiliţi la noi în sat, dar, această influenţă a fost neînsemnată în comparaţie cu cea germană.
După ce s-a făcut Unirea, limba voloceană a resimţit puternic influenţa limbii române, care a devenit limbă oficială de stat.
Influenţa aceasta s-a produs de asemeni, pe cale administrativă, prin şcoală şi prin armată. De acuma se vorbea peste tot româneşte. Funcţionarilor neromâni din toate serviciile li s-a cerut să înveţe limba română. Limba germană a fost scoasă din şcolile primare, ea rămânând ca obiect de studiu în liceu alături de alte limbi străine.
În armată, se vorbea numai româneşte şi instrucţia militară se făcea tot în limba românească. Astfel, într-un interval de timp relativ scurt, cuvintele germane au fost scoase din vocabular şi înlocuite prin cuvinte româneşti. Procesul acesta de curăţire a limbii noastre din Bucovina şi respectiv din Voloca, s-a produs între anii 1920-1930. Funcţionarii statului au trebuit să înveţe limba română, actele se redactau în limba română, prin localuri se vorbea româneşte şi în armată la fel. Datorită procesului de curăţire a limbii de elemente străine, ea a luat înfăţişarea limbii române care se vorbea pe tot teritoriul ţării. La aceasta au contribuit şi ziarele şi cărţile care se publicau în româneşte.
Între anii 1930-1940 procesul de purificare al limbii române a fost dus până la desăvârşire. De acum limba ce se vorbea în Voloca sau mai bine zis graiul volocenilor era foarte apropiat de al celorlalţi români, de limba românească adevărată care era înţeleasă pe tot teritoriul României.
După cel de-al doilea război mondial, situaţia s-a schimbat din nou şi graiul din Voloca s-a resimţit puternic influenţat , de această dată de limba rusă şi mai puţin de limba ucraineană. Cine merge acuma în sat, mă refer la volocenii din România, aceştia pot uşor observa că graiul volocenilor s-a schimbat mult şi s-a împestriţat cu vorbe ruseşti. Mai ales tineretul foloseşte un vocabular amestecat cu multe cuvinte şi chiar expresii întregi luate din limba rusă.
Influenţa rusească de acuma este cu mult mai puternică decât cea germană de odinioară. Şi ea pătrunde pe cale administrativă, prin şcoală, prin armată, prin lucrătorii de la fabrici, unde sunt angajaţi şi mulţi voloceni, prin publicaţii, ziare şi cărţi ruseşti, prin radio şi televiziune, etc. În orice local, birou, gară, spital, în troleibuz sau în piaţă, se vorbeşte numai ruseşte sau ucraineşte aşa că voloceanul este obligat să înveţe limba statului care se vorbeşte pretutindeni în dauna limbii române. Influenţa rusească de acuma este mai puternică fiind organizată şi susţinută cu scop voit de a-i înstrăina pe români şi a-i determina sa părăsească limba românească. De altfel lor nici nu li se spune români, ci moldoveni. La şcoală se vorbeşte ruseşte, la armată la fel, la fabrică de asemeni ruseşte, şi oriunde ai merge şi încotro te-ai întoarce, se vorbeşte numai ruseşte. Cine nu cunoaşte limba rusă, trebuie să-şi ia tălmaci, altfel nu poate face nimic.
Numai acasă şi prin sat se aude graiul volocean, dar nici acesta nu e aşa de frumos şi de curat ca altădată. Când iese din sat şi merge la oraş, voloceanul trebuie să folosească limba rusă sau ucraineană. Această situaţie are o covârşitoare influenţă asupra graiului său.
Graiul volocean mai cuprinde şi unele cuvinte de origine maghiară. Aceste cuvinte au pătruns în graiul volocean prin maramureşenii care au venit şi s-au stabilit în sat, amestecându-se cu locuitorii de baştină. Această influenţăeste mai veche, dar cu războiul (este vorba de primul război mondial) mulţi bucovineni au făcut armata prin Ardeal, prin Ungaria sau prin unităţi militare ungureşti, învăţând cu această ocazie câteva cuvinte ungureşti şi în felul acesta s-au introdus unele cuvinte ungureşti în graiul volocean. În general, influenţa maghiară asupra limbii vorbite în sat a fost de mică importanţă şi a fost prea puţin simţită, măcar că, în timpul războiului, au staţionat în sat şi trupe maghiare, timp îndelungat. Cu timpul cuvintele ungureşti au ieşit aproape cu totul din folosinţă.
Ceea ce se vede clar este faptul că politicul joacă un rol foarte important în privinţa limbii dintr-un teritoriu. Acela care stăpâneşte şi guvernează teritoriul, caută să-şi impună atât autoritatea cât şi limba.
Prin aşezarea sa geografică, într-o zonă care şi-a schimbat de mai multe ori stăpânul, Voloca a fost supusă, în mai multe rânduri, la diferite influenţe, potrivit destinului ei vitreg şi sbuciumat. Procesul de astăzi şi direcţia pe care o urmează este nefavorabilă şi nu se ştie la ce sfârşit poate să ducă.
Numai viitorul va dezlega problema, pentru generaţiile ce vor veni, dar acel viitor este foarte incert.
Adaug câteva cuvinte de origine turcească: haram, sacagiu, chirigiu, paşalâc, bacşiş, basma, divan, hatâr, zeflemea, bucluc intrate în limba noastră datorită contactului îndelung pe care l-am avut cu turcii.
În continuare urmează cuvinte vechi folosite cândva în limba noastră: chizmatarnic, aşijderea, neaşezare, sobor, zarvă, grumaz, a pristăni, strâmbătate, hulă, a huli, de izvoană, jalbă, a năzui, a se burzului, a izbândi, a jăcui, hojma, fiştecare, a se bizui, megieş, sfadă, a giurui, ( a făgădui), a zădărâ, zălog, a sudui, a propozi, molcom, şarampoi, a oblici (a afla), a zări, a pojovăi, a pozvoli, ş.a. .

Niciun comentariu: