duminică, 30 martie 2008

1.21 Construirea liniei ferate Cernăuţi-Suceava-Iţcani

Pe timpul guvernării austriece, s-a schimbat mult viaţa, atât la oraşe cât şi la sate. Mai ales în Cernăuţi, capitală de provincie, s-au făcut lucrări de canalizare, lumină electrică, apă la casă, linie electrică pentru tramvai şi altele.
O lucrare importantă a fost o cale ferată care a făcut legătura între oraşul Lemberg din Galiţia şi oraşul Cernăuţi, linia a fost prelungită spre sud până la Suceava-Iţcani, unde era frontieră cu Moldova. Linia ferată Cernăuţi-Suceava-Iţcani urma să treacă şi prin Voloca, pe lângă Borodaci, prin Moacera, până la Adâncata.
Volocenii s-au alarmat şi-au intrat la mare grijă, când au aflat că se plănuieşte ca prin sat să treacă trenul (maşina cu foc cum spuneau ei). Au format o delegaţie şi au trimis-o la autorităţile în drept să le facă cunoscut că ei se opun la treaba aceasta.
Volocenii nu vor ca drumul de fier să treacă prin sat; s-ar putea să ia foc casele, să calce copii ori să omoare vitele. Cu greu au putut fi liniştiţi oamenii şi au plecat după ce li s-a spus că trenul nu va trece prin sat, printre case, ci pe la marginea satului şi anume prin câmp. Dacă volocenii din acel timp se temeau aşa tare de tren, dorindu-l cât mai departe de sat, fiindcă ei pe acea vreme nu înţelegeau şi nu puteau să prevadă rostul şi folosul unei apropiate linii de comunicaţie, urmaşii lor, volocenii de mai târziu ar fi dorit un mijloc de transport cât mai apropiat şi cât mai comod. Ei nu s-ar fi opus la trecerea trenului prin sat, ci ar fi dorit chiar să aibă o gară în sat. În decursul vremii, mentalitatea oamenilor s-a schimbat mult.
Gara Cozmin care s-a construit atunci era în câmp, departe de sat; totuşi folosea mai puţin volocenilor, dar mai mult celor din Valea Cozminului. Acum acea gară nu mai există; a fost bombardată şi dărâmată în timpul celui de-al doilea război mondial.
Convenţia referitoare la construirea şi concesionarea şi apoi prelungirea acestei căi ferate, între părţile contractante, a fost semnată la 5 iunie 1868. La acea dată au intrat volocenii la mare grijă , deoarece pe atunci se construia linia ferată Lemberg-Cernăuţi-Suceava. În decembrie 1869 s-a terminat şi construcţia, în continuare a liniei ferate Suceava-Iţcani-Roman.
Cu timpul volocenii s-au deprins cu acea maşină de foc şi nu se mai temeau de dânsa. Ba mai mult, au început să se folosească de ea în călătoriile lor prin locuri mai depărtate. Linia ferată (ştrehul) care trecea prin sat avea o mare însemnătate: lega sud-estul Europei cu Europa centrală şi de miază-noapte (făcea legătura între Turcia, Bulgaria şi chiar Grecia cu România apoi cu Galiţia, Austria şi Germania).Datorită acestei linii ferate, volocenii puteau călători prin Bucovina, puteau pleca în Galiţia sau în Austria ori America. Mulţi plecau spre Moldova., la lucru.
Dar până să călătorească, volocenii mai nevoiaşi au avut posibilitate să câştige parale, lucrând la terasamentul drumului de fier, mai ales la porţiunea care trecea pe teritoriul Volocii.
Pământul (terenul) necesar drumului de fier a fost cumpărat de la oameni şi plătit cu bani buni de către stat. N-a rămas nimeni nedespăgubit.
Pentru mai târziu, această cale ferată prin importanţa ei, s-a dovedit a fi o adevărată binefacere nu numai pentru Voloca, ci pentru întreaga zonă prin care trecea.

Niciun comentariu: